Anul trecut porneam timid o tentativă de acţiune caritabilă. Spun tentativă, pentru că ne gândeam că noi doi, eu si sotia mea, putem să ajutăm 2-3 familii din satul Cucuteni, ceea ce cu siguranţă nu putea fi catalogată mai mult decât un eveniment cu miros de cozonaci de Crăciun, şi nicidecum acţiune caritabilă. Dar, aici a intervenit Bunuţul de sus (cum zice un prieten). Au apărut oameni dornici de a ajuta, de a participa, de a ne susţine şi pe noi. Nu ne-am imaginat că vom ajuta 30 de familii, mai ales că totul a fost realizat în mai puţin de 3 săptămâni. Rezultatul a fost mult peste aşteptările noastre. Nu ne-am imaginat că vom reuşi atât de mult să aducem zâmbete pe faţa unor oameni pentru care sărbătorile au devenit astfel mai parfumate, mai calde. Le mulţumim încă o dată celor care ne-au sprijinit, încurajat, îndrumat şi care nu ne-au lăsat să ne descurajăm din prima încercare. Şi...astfel, am ajuns la cea de-a doua. Deja, cei care anul trecut au fost alături de noi şi-au manifestat intenţia de a participa şi în acest an. Şi dacă nu am fi continuat demersul, nu ne-ar fi lăsat ei. Dar, se pare că este de ajuns o singură dată ca să prinzi gustul şi să îţi doreşti să realizezi mai multe, pentru a mai surprinde încă o dată mulţumirea de pe faţa unor oameni pentru care fiecare zi este o străduinţă şi pentru care bucuria stă ascunsă în lucruri simple.
Filmuleţul din postarea de mai jos este mărturia celor înfăptuite anul trecut şi resortul acţiunii de anul acesta.
